Whiplash 2014

08.02.2023

În continuarea precedentului număr despre pelicula "Elvis", continuăm în a vă prezenta încă o capodoperă ce îmbină muzica şi obstacolele meseriei sale. 

"Whiplash" se remarcă prin simplitatea decorului, cromaticii şi numărul redus de actori. Miles Teller intră în pielea personajului Andrew, un tânăr ambiţios şi un toboşar cu mâini de aur. 

Andrew, elev al unui conservator prestigios, doreşte să-i atragă atenţia lui Fletcher, cel mai "bun" profesor cunoscut până la momentul respectiv. Acesta reuşeste să intre în echipa sa de instrumentişti după un număr armonios la baterie. O scenă importantă este şi aceea în care membrii familiei lui Andrew sunt aşezaţi la masă, scena în care se evidenţiază neluarea în serios a meseriei de muzicant. Fraţii personajului principal sunt lăudaţi pentru performanţele sportive, aceştia fiind la facultăţi de mâna a 2-a şi chiar a 3-a, iar Andrew, deşi este la cea mai bună facultate de muzică din ţară, este conceput drept "un ratat", nu este considerat un "bărbat adevărat". Ipocrizia scenei îşi are rădăcini în viaţa reală, artiştii în devenire, de pretuntindeni, sunt percepuţi ca fiind "nişte muritori de foame", chiar dacă muzica este consumată de orice fiinţă de pe Pamant, in fiecare formă a sa. 

Singurul impas nu este familia neîncurajatoare, ci şi profesorul Fletcher care este obsedat de perfecţiune, recurgând la metode inumane de a-si "ajuta" elevii pe plan muzical. Sfârşitul filmului este reprezentat de un solo instrumental din partea lui Andrew ce lasă multe guri căscate. Whiplash ne învaţă trei lecţii cruciale: 

1. Ambitia si speranta nu mor niciodata! 

2. Razbunarea nu este o solutie,ci dezvoltarea fortelor proprii! 

3. Parerile negative,ce nu au legatura cu critica constructiva,trebuiesc ignorate!